Culoarea mierii in ochi, un ten creol si gesturi calde facute cu cea mai mare grija. Pasi puternici, si multa siguranta. O iluzie de perfectiune lasata in urma, in care dorul meu se instalase. Cuvinte dragalase, personalitate creionata prin zambet larg si dulce.Poate fi numita aceasta "o ispita"?

Nu, era tot ceea ce insemnai tu, mai tarziu tot ceea ce intelegeam eu prin traire fara conditie.

Plecasem pe un drum care nu avea niciun semn,doar mult fum si intuitie pusa la incercare.Printre marea de oameni te cautam cu privirea timida si mereu apareai de nicaieri ca o umbra ce'mi citea gandul si vroia sa ma stie tot mai aproape de ea. Nu ma credeam, ma lasam in bratele tale.

Au fost oare momentele in care am avut voie sa ma pierd? Sau am facut acea greseala lasandu'ma purtata de dorinta provocarii? Nu stiu.Nu am un raspuns.Nici tu nu stii.Nu mai dezbat si tac.

Dintr'o data devenisem prizoniera ambiguitatii, si totusi lucida ma indreptam catre tine. Nu ingaduiam sa risc totul, dar am facut'o. Mi'am pus in tine si cea mai mica incredere pe care o aveam, si, am cazut deodata in bratele tale. Eram speriata, credeam ca nu vei fi acolo sa ma prinzi. O secunda mai tarziu inima imi batea cu putere dar stiam ca eram bine la pieptul tau, fara ca nimeni sa nu'mi faca rau. Ma nelinistea acea mica distanta dintre tot ce insemnam noi.. Am inchis ochii, si m'am lasat prada tie, speram sa ai grija de corpul,sufletul si inima mea.

Insa cu un mic sarut ai ajuns sa ma lasi sa ma amagesc, si sa'mi las profund gandurile in acel moment.Spuneam si ma gandeam ca lucrurile cele mai frumoase dureaza cel mai putin.

Mai tarziu, astazi,acum nu mai stiu ce sa cred. Sunt din nou cu gandul la tine, la acei ochi de culoarea mierii. Inca mai caut mirosul parfumului ce avea sa existe subtil pe camasa ta si ma intreb: "Timpul va mai fi inca o data atat de darnic cu mine...?"

Tuff.[25.iunie]http://www.youtube.com/watch?v=jDIIGsf-i_g

Nu ma regasesc...

Simt cum toata lumea in jur nu ma mai intelege, cum nu stiu ce vreau, de fapt stiu dar mai stiu si ca nu se poate realiza. Fug, fug incontinuu cu lacrimi in ochi. La un moment dat renunt. Nu pot sa plang. Dar ma doare. Imi doresc ca aceasta inutila asteptare sa dispara. Ma face mai mult sa disper sa devin o nebuna desi nu sunt, ca un om ce prinde ura de intuneric si totusi el il stapaneste. Ma sufoc in propria'mi camera. Nu stiu ce fac dar continui sa o fac fara oprire. Continui sa ma pierd in regretul conditionat de acea dorinta. Simt ca nimic nu ma multumeste, ca nu'mi gasesc linistea. Ma simt moarta insa fara calm in trup si suflet. Cum sa simt ceea ce nu inteleg? Cum sa inteleg ceea ce nu am simtit niciodata? Cum sa fac fata acestor trairi, caci nu le pot spune altfel.. Cum ?Am ajuns in faza terminala de atasament maxim. In momentul de fata cred  ca as putea iubi orice adora sufletul si incanta privirea , fara sa ma gandesc ca fac cea mai mare greseala a vietii mele:iubesc necunoscutul mai mult ca orice. Teama aceea de necunoscut, era, de fapt, teama de tine. Insa, acum, am invatat sa iubesc necunoscutul; si pe tine. 


Nu mai stiu unde ma aflu, iar vara ma doboara. Relax din plin insa mult prea multa nedreptate. Se presupune ca vara faci cele mai frumoase lucruri, traiesti. Dar eu caut iubire pentru iubire. Gresesc. De ce nu speranta? Pentru ca nu mi se mai pare nimic. Totul este. Incerc sa construiesc o viziune, o iluzie, o scapare, un plan pentru Dumnezeu care nu'mi mai iese.. Imi e DOR! De ce puteam fi eu acum cateva zile? Si acum sunt doar o umbra ce'si cauta locul. Sunt un nimic intr'un nimic si mai mare. Asa arta tabloul meu in fata oglinzii. Nu vreau decat sa ma gasesc pe mine in marea asta de lume pierduta. Sa ma inteleg. Ar fi atatea lucruri ce'as putea sa le spun...Doar de'as fi eu insumi. Insa prefer sa iau ca punct de referinta simturile mele decat sa ma injosesc la etaloanele perfectioniste ale altora.Nu pot sa ma schimb doar vreau sa ma gasesc. Stiam ca sunt ceea ce sunt, iar schimbarea este ca un nor trecator secat de o ploaie torentiala de vara.


Insa deja pot simti ceva. O urma de zambet. Un gand doar. Cineva'mi spunea odata:"si sa nu uiti niciodata sa incetezi sa zambesti!".. Si'acum mai ascult aceasta voce care se repeta si relizez ca daca'mi pun urechea destul de aproape de tacere ,pot auzi urletele disperate dupa eliberare!Pot sa fiu eu.

....

... Ea te caută pe tine, dar Tu? Ești prea indecis….să fie Ea? Nemulţumit din fire, visezi la alta. Să fiu Eu? Și eu dacă nu te cred…. ?! Ai uitat ce ți-am spus cândva? Mă sperie momentele de ezitare, momentele în care mă îndrept către jumătăți de măsură.. nu poți să râzi cu poftă pe jumătate, cum nu poți să plângi cu un singur ochi, nu poți să iubești fără să ai încredere…nu pot să fiu eu însămi pe jumătate… Alergăm în visare şi ne căutăm sufletul “acela” pereche în umbre total nepotrivite. Avem senzaţia că potrivirea matematică e cea perfectă, dar nu exista perfecţiune, cum şi calculele matematice…de cele mai multe ori au rezultate eronate. NOI nici măcar nu există…în esenţă e doar un pronume… cu care ne tot batem capul. E stupid să observi şi să simţi continuu că întreaga existenţă se rezumă la pronume care nici măcar nu te includ şi pe tine. EI, VOI, TU, EL, EA… dar unde am ramas EU?

Alta minciuna.

Am revenit, cu toate ca nu as fi vrut. Ma simt ca si cum as merge pe o alee dreapta, fara cale de dreapta sau de stanga si nici macar fara posibilitatea de a ma intoarce inapoi. Respir sacadat. Merg si tac. Mintea imi e plina de ganduri. Nu inteleg ce e in capul meu, nu inteleg ce e cu viata mea. Sunt atat de prierduta in ganduri. Am in buzunar un pachet de tigari.. Se pare ca el va fi prietenul meu in seara asta. In mireasma pierduta a florilor licurici zburdalnici mi se joaca in par... Ah!, si ce frumoasa e atmosfera, parca nu as vrea s'o stric. Varfurile'mi sclipitoare plutesc in aerul canicular. Te cer. Ma mint. Te iert. As crede ca poate calmul serii imi provoaca euforia. Imi aprind o tigara, trag un fum adanc si ametesc. M'am pierdut. Halucinez. Florile imi canta ca ursitoarele... Ma invaluie nepatrunsul fior al nesigurantei. Dulce gust al revederii. Dulce umbra? Tac.Tac si nu mai zic nimic. Doar merg.. Mi se pierd pasii in negura serii, mi se sterge urma. Cu fata plina de lacrimile innodurate si parca arzand de la asprimea lor, ma uit spre cer. Ochii cauta disperati o scapare. Clipesc neincetat. Roaga cerul sa aiba grija de tine.. Ca un melc lipsit de aparare ma retrag, ma strang. Ma asez pe pajistea a carei miros necugetat il simt tot mai patrunzator. E atat de frig si totusi mie mi'e atat de cald. Ma incalzeste gandul sau poate speranta ca tu vei crede in mine intr'o zi ? Ma incalzeste poate roua ce'mi sta in par sclipind ca perle argintii? Nu vom sti. Caut sa fug, caut sa neg adevarul, caut sa te caut pe tine. Te am in suflet. Trupul te cere si buzele prea mult. Insa inchid ochii, ascult cantecul lor de leagan si deziluzionez. Imi inchid inima imi imaginez ca esti aici. Alta noapte sumbra in bratele tale... Alta minciuna.

Hold in your arms...

Frumoasa zi de primavara... 1 aprilie...Am realizat multe lucruri astazi.. Nu am mai scris in ultimul timp..Nu stiu, scoala si sunt obosita.. Sa revin
Am realizat ca prietenia e un lucru important.
Am realizat ca orice sfat dat la timpul potrivit poate ajuta enorm.
Am realizat ca a-ti cere iertare nu o faci doar ca sa te simti tu bine, o faci pentru ca relatiile  sa se intareasca.
Am realizat ca a lua pe cineva in bratele tale nu inseamna doar o imbratisare, ci mult mai mult de atat... Toata grija, toata iubirea i'o daruiesti persoanei respective. O protejezi.
Am realizat ca sarutul nu e doar un simplu gest de iubire ori o scapare... E cel mai dulce sentiment expus criticarii vulgare, ori cel mai pur gest facut din inima... 



 

Revenire totala.Iluzii.Vis spulberat.Minciuni.Fiori noi cu lasarea serii.

Deci, nu am mai scris de mult si se pare a paginile au ramas asa goale si data de 21 decembrie a fost atat de demult. Asa e.. Ma simt oribil ca nu am mai scris ceva personal de'al meu.Am mai avut 2 postari dar nu mai valorau nimic, erau ale fostului meu prieten, acum s'au risipit. M'am despartit si de el pe baza unei minciuni ce'i drept. Si da e vina mea, in mare parte... Cand sentimentele iti joaca in stomac si in cap cum vor ele, si daca ai 16 ani asa ca mine, iti vei da sigur seama ca nu ai innebunit ci ca hormonii sar in tine ca la bungee jumping cu intoarceri de 360 de grade. Da, faci greseli, induri, le regreti, iti iei portia bine meritata, te bagi in tot pana la gat, apoi stii ca de fapt astea erau doar un pretext sau ca un sut in fund mai bine, sa inveti sa nu mai gresesti a doua oara.Si ce daca?De ce sa nu'ncerc inca o data sa ma ridic, daca iar am cazut? La urma urmei ma incred in fortele mele si atat. Pot sa trec si peste problema asta(amenintari si alte cacaturi de copii). Problema altora, de ei nu'mi pasa. Sa creada exact ce doresc ca mi'e imi intra pe o ureche si imi iese pe alta!

Sa terminam cu capitolul de mai sus. Nu ma mai atrage asa de tare. Ce'a fost a fost si nu mai e. Scrisesem eu in titlu "Fiori noi cu lasarea serii" si stiu ca nu are nicio noima dar aici eu nu am reguli deci I'm free to do everything I want!! Asa hmm deci sambata seara pe 12 am fost in Stage, a fost bine pot sa spun, multa lume pe care o stiam, insa nu pe toata. Eram la bar(impropriu spus) si observam lumea, cand deodata m'am trezit cu niste ochi mari negrei in fata mea, fixandu'mi aievea privirea ca si cum ai pune stop la un cronometru si el nu ar mai face nimic. Un zambet usor si cald se lasa pe chipul acela senin ce ma indemna sa rosesc fara voie, atunci el controla totul fara sa ii pot spune eu "Stai!". Era ceva necontrolabil. M'a luat un fior ai am tresarit. Ah! Iar m'am pierdut, in ochii lui fireste!. Dupa cateva minute insa, iarasi m'a prins in vraja ochilor lui... Nu'i puteam rezista.. Inca un fior si m'am ales si cu un gol in stomac. Ieei ! Fluturasii zboara pe campii ca'i tot primavaraa!! That's not funny! Cine a spus ca dragostea trece prin stomac a avut dreptate. Am dansat si a venit si el "intamplator" sau chiar de buna voie langa mine.. Simteam altceva decat era pana acum.. De fiecare data cand se uita la mine, aceeasi privire insa alt zambet, de fiecare data aceeasi persoana dar alt cuvant. Vroiam atunci sa'i las un bilet, stiu ca m'am razbunat pe doua tigari atunci si le'am facut varza pur si simplu pentru foita dar de unde pix. Pauza. Sper la o revedere. Stage, sambata. Mi'e dor. Desi in final, cred ca era cu o alta fata, sper sa nu fi fost asa... Cam atat in ultimul timp... Promit ca de'acuma scriu mai des:">. See ya!

Sarbatori. Iubire. Iubim?

Doamne.. cred ca de cand a inceput decembrie toata lumea .. "M'am combinat cu aia" sau "Baaa... Stii:"> m'am combinat cu ala"... Genial.. Altii se cearta si se impaca si se iubesc si iar se cearta... Aduc oare sarbatorile o data cu ele si acest sentiment de iubire? Se pare ca in majoritate da.. Dar.. Exista si un dar... Sunt si oameni batuti de soarta, asa ca mine de exemplu :)) care si'au pierdut tot curajul... Pot sa zic ca in 2010 am avut 25% realizari si 75% numa' piedici, si daca ma apuc acuma sa enumar sigur nu mai termin prea curand... Si totusi inca visez ca el isi va da seama :)...este unul din motivele pentru care, un oarecare om mi'ar spune :"get a life"...Se scuza pentru ca stiu ca oamenii astia nu trec prin ce trecem unii din noi, nu iubesc, ori nu prea pun suflet in relatii, adica nu le pasa... Si din nou oriunde m'as intoarce, m'as suci, frate tot peste tine dau... Crezi ca ma stii, dar defapt nici nu ma cunosti, crezi ca esti important, cand de fapt.. Oh doamne, incerc sa te caracterizez.. Si ma enervez din nou ca unele chestii par atat de dubiose si de ambiguu, incat ma fac sa cred ca inca nu stiu nimic despre tine.. Bun.. stau langa brad, cu laptopul in brate, cu o ciocolata calda si scriu.. As vrea sa fac si eu o poveste de iarna, sa simt si eu din nou iubirea, sa mi se innoade lacrimile de fericire, sa dau in jurul meu numai fericire... Sa traiesc... Insa vezi tu, respir, insa e imposibil sa traiesc.. Imi sta in cap mereu ca am prea mult oxigen si ma sufoc, ca sunt eu, dar am nevoie de tine ca sa traiesc.. Dependenta asta.. Ma afund din nou in ganduri... Mai trec peste o fila din "Invitatie la vals" si realizez ca el ar face totul pentru ea, insa tu nu ai face nimic pentru mine... Acum mai iubim?

Iti promit!...

De cateva zile nu mai sunt eu... Simt ca totul iti apartine tie.. Calc pe umbrele trecutului, pasesc pe amintirile inca vii de cand te'am cunoscut... Plangeam pe melodiile Holograf iar tu erai langa mine.. Si cand ma gandesc ca ma uitam in ochii tai adanci si nu ma puteam opri din plansul chinuitor.. Plangea si inima si sufletul si intreg trupul cu mine.. Pentru ce? Pentru iubire, din cauza ei... Singura pe o strada intunecata, fara lumina si nimeni sa inteleaga ce e in inima mea, de ce hoinaresc zi si noapte in cautarea unui raspuns... si tot astept, si tot astept, si nimic nu vine de niciunde... Urasc sa vorbesc cu tine, nu sunt insistenta, insa imi doresc ca aceasta idee de egoism sa nu fie inteleasa atat de suprem, ci  doar sa para a fi o idee arzatoare de pasiune, pasiune pentru tine. Vreau sa te uit, dar cu aceasta hotarare ma gandes si mai mult la tine... Pare atat de imposibil..? Sunt atat de dependenta de tine.Ma repet si nu'mi place,ma abtin sa'ti spun "Buna", ma abtin sa te intreb "Ce faci?", dar in adancul meu mereu ma gandesc sa nu patesti ceva, sa fii in regula, sa fiu eu cea care sa absoarba toata rautatea ce se abate asupra ta, tot, dar tu sa fii bine si implinit, si sa nu stii decat altceva decat zambet :).. Nu gasesc niciun cuvant sa'mi determine starea, nu inteleg de ce fac unele lucruri fara sa gandesc, imi ranesc prietenii si asta nu pot tolera... Ma gandesc ca nu'mi ajung din nou cuvintele sa'ti spun ce simt, te iubesc pana la Doamne-Doamne si'napoi, si tot nu ma satur... Iti privesc poza stearsa si picurata de lacrimile'mi sarate si dulci.. Am nevoie de tine sa pot sa traiesc.. Si poate da gresesc, dar nu vreau sa fiu criticata pentru ceea ce fac, caci asta simt si totodata asta scriu.. Mi'e frica sa nu pierd si putinul care s'a creeat.. mi'e frica de un refuz, doar de un gest expresiv am nevoie de a te simti aproape...Si totusi, eu nu pot renunta la tine..Te'ai uitat vreodata in ochii mei ? Nu caci n'ai avut ocazia, ori poate ei nu ti'au spus nimic.. Insa ispitei din ochii tai eu nu'i pot rezista, ma hipnotizeaza cu intunericul si ma fac sa'mi doresc si mai mult, tot mai mult...Grele cuvinte insirate pe un jurnal virtual, o viata pe care tu nu o stii, sau daca o citesti n'ai sa intelegi despre ce e vorba, n'ai sa intelegi ca tu esti personajul principal, iar eu o biata papusa in mainile tale.. Viata mea e ca un teatru, imi joc rolul in fiecare zi, dar de fiecare data cand imi iesi in cale si urci pe scena mea, parca toate luminile se aprind, scena prinde un aer magic, din cauza ta, din cauza firii tale ferme si totusi jucausa, talentata dar totusi calculata... Incerc sa fiu fericita facand abstractie de nefericirile care incearca sa ma doboare! Incerc sa'mi traiesc clipele ca si cum ar fi ultimele, incerc sa te privesc cu ochii mintii cei mai puri, dar poate ca si ei sunt subiectivi si mint, si ma mint din nou ...

Dar un lucru e cert: tu din inima mea nu vei ieşi niciodată. Sa stii ca'n inima mea nu ai nicio sansa sa te pierzi. Si asa vom fi mereu impreuna... Iti promit!...

Pentru Rareshel :)

Si da aceasta postare este facuta pentru Rareshel.. Cel mai dulce baiat din clasa care are falcutze finutse si dragute, si care are o carte de vizita cu instructiuni de folosire... Dar el e asa de treaba si e asa adorabil incat m'am hotarat sa'i fac o poastare speciala, in urma reclamatiei ca el nu apare pe blog si ar vrea si el un loc onorabil aici.

Asa ca uite Rareshel special pentru tine "Locul De Onoare" pe panoul Tuffei. XOXO

Te iubesc nefiresc de prostesc!

M'am saturat ca toata ziua sa ploua cu lacrimi si sa stiu ca nu mai pot face nimic... M'am saturat sa imi arunc ochii pe blogul tau, ori la statusul tau de mess si sa'mi spun "poate maine am sa fac eu primul pas"... Dar de unde, de unde atata curaj si pentru asta? E liniste. Nu aud decat sunetul zapezii ce piere crunta sub rotile masinilor... Ma uit in toate partile si vad ca totul imi aduce aminte de tine. Crezi sau nu, eu dupa atatea luni inca mai tin la tine, si tu habar n'ai...Adica de unde doamne iarta'ma sa stii? Nu te acuz pentru asta, dar te judec pentru ca nu realizezi... Ah' de ce nu putea fi altfel, altcineva, un alt moment.. stau si ma chinui cu imaginea ta care ma invadeaza..Off doamne, nu'mi mai gasesc nici cuvintele care sa'mi descrie starea, peste tot aud numai de tine, de numele tau... Toata ziua toata lumea ma intreaba ce am.. si raspunsul meu e "nimic" ori de cei care'mi stiu povestea e "nu'mi spune "uita'l" ca nu tine"... Si chiar nu tine.. Poate ca era mai bine inainte sa te cunosc.. Da stai .. Nu puteam trai fara tine? Acuma nici sa mai respir nu pot, pe zi ce trece devin tot mai dependenta si urasc oamenii care nu ma judeca.. Dar ei ma judeca nu pentru ca nu stiu, ba din contra stiu, dar nu inteleg.. E mai usor de venit si spus "Af pai sta si se uita dupa ala de parca n'ar mai fi baieti".. Si doare din nou... Si din nou primesc cate o lovitura si de fiecare data sper sa fie ultima, si nu e.. Si inca mai urmeaza... Sunt in atentia tuturor si toti prietenii mei ma au in consemn. Ma supravegheaza 24 din 24 de ore sa nu cad prada din nou iubirii interzise. Toata lumea e cu ochii pe mine si toti se intreaba daca voi rezista. 

Niciunul nu se intreaba totusi, daca asta imi doresc. 

 

Sa fii lucida si sa te indragostesti de un baiat ce pare a fi doar o iluzie este sinonim, din punct de vedere al gradului de prostie, cu a te droga cu heroina de 2 ori pe zi. Si devii dependent, te droghezi incontinuu de parca ai rezolva ceva...Asa fac si eu, ma droghez cu tine, cu persoana ta, cu amintirile noastre alea putine.. Vechea vorba"Ma urasc pentru ca nu pot sa te urasc".. Dar nu'i vad rostul acestei framantarii infinite cand tu n'ai sa afli, sau cand ai sa afli o sa fie prea tarziu, ori n;o sa'ti mai pese...

Dar imi doresc sa stii ca cineva'si spune mereu cu gandul la tine : "Te iubesc nefiresc de prostesc!"

 

 

Studying or Dreaming?

• Maine am test la bio... 
• Si marti am teza la mate...

 

• Si se presupune ca ar trebuisa invat...

 

• Dar desigur... N'ai sa vezi la mine asa ceva :))!!..Facebook'ul, Messenger'ul, Sucul de lamai si Blogul sunt excelente pentru o seara de Duminica ce prevesteste o saptamana cumplita X_X!  
•  Well.. That's all:)).. Good night and good luck!! See ya..