Oare merit?

Am revenit.Sunt tot eu, cea veche, cu un alt repertoriu de sentimente. Nu-mi place sa ma plang.Eu nu ma plang, asa cum cred altii. Am dreptul la opinie, am dreptul ca acesta sa fie jurnalul meu virtual.Nu mai vreau critici, nu mai vreau ca altii sa ma invete ce sa fac.Imi pare rau dragilor, dar pot decide si singura. Credeam insa ca in privinta sentimentelor e la fel. Ca poti trece prin ele fara sa te lovesti de nimic, fara sa intampini vreo dificultate.Gresit si total eronat.Insa am ajuns sa cred ceva nedemonstrat, ca noi, trăim într-o epocă în care distanţa dintre vis şi realitate se micşorează cu o viteză uluitoare, si ca atunci cand visam noi chiar traim, nimic logic, nimic propus, doar constient. Muzica lunateca ce'mi asterne sentimentele in aer in fiecare zi, cele 70 de mii de ganduri ce le am pe zi in cap, aproape toate sunt despre tine. Fulgii mari, ca vata de zahar, se lipesc de parul meu.Unde esti tu, sa'mi stergi lacrima fierbinte din ochi?Din cauza ta plang. Culoarea primaverii o vedeam mereu in abisul ochilor tai,in care ma pierdeam adesea. Culoarea iernii si duritatea, o simt acum in vorbele tale reci, si fara resentimente. Sa fiu eu oare?Sau tu sa porti vina? Dar, a existat vreodata un "noi"?Am inceput sa cred ca in mijlocul iernilor inghetate exista in mine o vara fara de invins, o copila neinteleasa si dornica de elibertate, ce cauta sa iasa din inchisoarea argintie si imbatranita de sentimentele tale. Cerul plumburiu are sa cada peste tinutul trairilor mele. Si in final eu ce sa stiu? Ca tu esti acolo si eu aici? Ca alerg mereu pe un drum care printr'o iluzie pare sa ajunga la tine?Nu mai inteleg nimic. Totusi, iert constiinta ce creeaza aceasta paleta de idei irosite in ganduri... Cu cata patima si sinceritate pot sa te iubesc..Da, sa te iubesc atat de neconditionat. Insa, vezi tu? E drept? Nu stiu nimic de la tine. Personalitatea ta incerta, gesturile atat de imprevizibile, si fara explicatie, ce sa'mi dea de inteles?Ce sa cred?Ce sa stiu? O multime de intrebari, insa niciodata un raspuns. Stii, acele neînsemnate lucruri care au atâta valoare: virtutea si dragostea, sunt niste cuvinte fara viata; dar imaginea lor îmi face placere, atunci cand sunt spuse de tine, atunci cand si ochii si mintea si sufletul te au si inca te vor, si te cred. Iubirea scoate la lumină calităţile înalte şi ascunse ale îndrăgostitului, –ceea ce are el rar,inocent, excepţional: astfel, iubirea ne amăgeşte cu uşurinţă, pe amandoi. "Iubirea de oameni este boală tonică şi în acelaşi timp ciudată, fiindcă nu-i sprijinită de nici un element din realitate.", iti aduci aminte cand spuneai asta? Iti aduci aminte cand ne credeam doi nebuni incurabili de iubire si alergam si ne tineam in brate si nimic nu parea sa fie mai frumos decat atat? Nici nu vrei sa'ti mai aduci aminte. Gandurile tale existentiale de adolescent obisnuit, viata departe de aici, ma face sa'mi limitez lumea, sa ma inchid ca intr'un glob de sticla. Acolo stiu, si sunt sigura, ca nici tu, nici indiferenta ta si nici criticile celorlalti nu ma vor afecta. Stii ca fericirea si durerea sunt atat de diferite...Insa ele, au totusi, ceva in comun, lacrimile. M'am saturat sa'mi stea gandul mereu la tine, m'am saturat sa'mi pese atat de mult.Asa cum dragostea inseamna cel mai frumos lucru, ea, in acelasi timp, te face sa te indoiesti cel mai mult. Si asta doare, insa, pe mine, ma lasa cu un gust amar.Tu si ea sunteti doi ipocriti fara srupule care imi murdariti speranta si ma jucati in picioare in fiecare zi. Brusc, am inceput sa'mi dau seama de ceva, si incerc sa rostesc cu voce tare:"Eu,te-ai gandit,oare merit?"