"Never let the fear of striking out keep you from playing the game."

"Never let the fear of striking out keep you from playing the game."

"One move can bring people together.

One move can make you believe like you something more.

One move can set a whole generation free...

People dance because dance can change things."

Everything you need to know is in my dancin'...

10 aprilie 2012

Vand casa!!

Vand casa! Da,da asa cum auzi! Imi vand casa.E situata intr-o zona favorabila,aproape de centru. Langa gara,stii unde, de atatea ori am primit zambetele si saruturile tale suave. Din balcon,poti vedea biserica,de unde noi schitam mereu nunta noastra ce parea a fi perfecta...Si are trei dormitoare,cu paturi mici unde am facut dragoste pana la epuizare. Desigur,cearsafurile au ramas curate. Nu ti-as fi suportat mirosul,mirosul pielii tale,ideea de atingere lina, a contactului corpurilor noastre, al saruturilor, atata timp. Nimeni nu l-ar suporta daca ar sti ce a fost si ar intra aici. Camerele au impregnate un iz de durere,mai ales dormitorul principal,dar daca lasi ferestrele deschise vei observa cum se risipeste. Da-i timp sa se cicatrizeze, sa ii revina culorile ce candva erau in idea ta, esenta noastra. Si casei ii e dor de tine.  Are o sufragerie foarte mare,ca dragostea ce efemera astazi, era parte din noi. Biblioteca e aproape noua.  Poti sa-i golesti toate rafturile,eu nu sunt in stare. Sunt pline de greseli,imagini, amintiri, placere, dorinta, disper si amar. Toate ale mele cu tine. Nu le-am aruncat pentru ca nu au loc intr-un singur cos destul de incapator pentru toate. Inchiriaza camionul cu destin in trecut,platesc eu cheltuielile. El ar fi indestul sa pastreze ceea ce de eu consider ca ar trebui sa ma despart. Ahh,ia si trandafirii ofiliti, din vaza mea preferata de cristal corai. Mirosul patrunzator al relatiei noastre se reflecteaza in ele,si ma zdruncina ametitor. Au parcurs cu noi tot drumul,au zambit,au plans, au tremurat la placerea noastra distinsa,au fost martore la acele scene ce pareau a fi eterne stinse in setea dorintei de o zi. Acum ca teatrul pe care ne jucam noi rolul perfect a doi indragostiti  s-a daramat, ele au ales sa se stinga in prezenta mea, sa-si curme viata intr-o biata vaza, in briza, pe terasa..Nu e sinistru? Arunca-le! Nu te doare?Cum poti trai? Arunca-le!!!  Am si o bucatarie, ca de altfel in toate casele. Frigiderul este gol. Noi tot timpul ne gaseam foamea in iubire si setea in saruturi,iti aduci aminte? De asta e aproape nou,cred ca e singurul lucru material si vechi care a supravetuit relatiei noastre. Crezi ca e o dovada de iubire? Pacat ca rodul nostru era din minciuni si amagiri. El e din fier, nu simte.  Cand vrei sa intri in bucatarie, o sa gasesti multimea aceea de post-it-uri  colorate, lipite pe mobila unde pastram paharele de bautura fina. Ne permiteam sa ne jucam cu sampania din cand in cand. Dadea gust trupurilor noastre. Nu le arunca! Impacheteaza-le si trimite-le intr-o lume unde persoanele nu termina ceea ce incep. Nu fug si se ascund de sentimente! Nu arunca totul intr-un abis chinuitor de remuscari! Sunt promisiuni care intr-o zi trebuia sa le implinim. Promisiuni care credeam ca niciodata nu vor fi asa de greu de definit . Amagiri dulci si incerte, surasuri colorate schitate de tine. Cat de dragalase puteau fi acele minciuni ce umpleau pana si tacamurile cu care intr-o zi ai incercat sa ma ucizi. Sa ma faci a ta. Baile nu sunt deloc speciale. Si in cada am facut dragoste,inca mai miroase a mar verde. Ignora! Nimeni nu poate simti asta, decat cea care a stiut sa pastreze o parte din tine aici!.Apa e buna, pentru ca tot ce a fost in casa noastra, a luat cu ea. Iti va permite sa te recreezi si momentelor noi le va da savoare. Clipele innecate intr’o zi in lacrimi si gemetele de placerea cu care puteam sa’ti gust infatisarea sunt aruncate pe faianta. Poti sa o cureti, cu ce te-ar ajuta stropurile de pasiune ce dau viata?  De asta e asa mare, imi plac baile spatioase, unde puteam sa plang linisitita si sa ma uit in oglinda fara sa ma impiedic de mobile, sa ma analizez cu bune si cu rele. Si intr-un sfarsit, chiar daca ar fi trebuit sa fie primul,holul de la intrare. Acelasi hol in care te asteptam zile in sir sa vii acasa. Speranta era mereu felul principal in care credeam si cu care ma hraneam.Era tot ce-mi ramanea de la tine, cand ma trezeam si nu te gaseam langa mine. Telefonul inca mai functioneaza,nu l-am deconectat. Speram sa  gresesti numarul si sa ma suni pe mine. Asa ca,daca suna cineva raspunde-i calm si dulce cum obisnuiam eu sa o fac,si daca te intreaba de mine,chiar daca a trecut o eternitate,spune-i ca inca nu te-am uitat. Ahh,vizorul e aproape rupt,nu il folosi. A vazut prea multe lucruri. A trait o data cu mine noptile in zadar in care priveam in gol catre spiritual inchipuit de dupa usa. Nu ar putea face parte dintr-o alta relatie,nu ar mai suporta...


 Niciodata nu o sa ma mai introc aici,nu pot, promit! O sa vorbim noi despre pret,si o sa imi povestesti cum iti mai merge... De fapt stii ce? Mai bine pastreaza tu cheia!Casa e de acum a ta. Ai grija de ea ,te rog. Nu o lasa pe mana oricui. Nici macar oriunde vrei tu. S-ar putea sa o pierzi. Si nu invita pe nimeni care ti-ar putea folosi slabiciunile numindu-le “dragoste subtila” ,altfel nu o sa dureze iluzia prea mult timp aici...