....

... Ea te caută pe tine, dar Tu? Ești prea indecis….să fie Ea? Nemulţumit din fire, visezi la alta. Să fiu Eu? Și eu dacă nu te cred…. ?! Ai uitat ce ți-am spus cândva? Mă sperie momentele de ezitare, momentele în care mă îndrept către jumătăți de măsură.. nu poți să râzi cu poftă pe jumătate, cum nu poți să plângi cu un singur ochi, nu poți să iubești fără să ai încredere…nu pot să fiu eu însămi pe jumătate… Alergăm în visare şi ne căutăm sufletul “acela” pereche în umbre total nepotrivite. Avem senzaţia că potrivirea matematică e cea perfectă, dar nu exista perfecţiune, cum şi calculele matematice…de cele mai multe ori au rezultate eronate. NOI nici măcar nu există…în esenţă e doar un pronume… cu care ne tot batem capul. E stupid să observi şi să simţi continuu că întreaga existenţă se rezumă la pronume care nici măcar nu te includ şi pe tine. EI, VOI, TU, EL, EA… dar unde am ramas EU?