E dupa amiaza... Ratacesc prin ploaie.. Drumul de la Iasi pana aici a fost ingrozitor de aiurea.. Am iesit sa iau putin aer desi mama tipa "vino in casa ca ploua". Nu mi'a pasat.. Mi-am luat aparatul si am plecat... Tot ce-am putut sa fac au fost cateva poze.. 

Am plans.. Dar ploaia mi'a acoperit lacrimile mangaindu'mi fata usor.. Inauntrul meu am simtit un fior, o caldura ce m'a facut sa ma gandesc la ceva neobisnuit.. Mi'a fugit mintea la un Phoenix... Aiurea si nu are nicio legatura.. Focul intens ce l'am simtit a fost din cauza ca desi nu te vedeam credeam in tine, si cu toate ca ploua iti simteam parfumul, insa se irosea printre picaturile de ploaie..Ascultam cum ploaia cum se sparge de asfaltul rece si gros... Vibra... La atingerea fiecarei picaturi te simteam, parca suflai spre ea si se facea tot mai calda.. Frunzele plangeau la fiecare strop.. Era dur, la fel ca si indiferenta ta... Dar nu faceam decat sa le aud si sa le surprind in capturile mele.. A fost linistitor, poate prea linistitor, poate prea subtil si neinteles pentru unele fiinte.. Doare din nou ca ma regasesc in melodiile lente ce le ascult in fiecare zi, ce te descriu, dar incerc sa ignor aceste sentimente.. Sper degeaba si totul in jurul meu ma influenteaza sa cred ca tu nu esti cel pe care'l caut, cel in care sa am incredere, dar totusi "poate ma las prea usor".... S'a facut noapte. Ma acopera umbra ta, desi tu nu esti aici, nu esti cu mine, nici macar nu cunosti sentimentul, eu ma simt in siguranta, ma invelesc cu umbra ta si ma incalzesc. Nu vreau sa mai ies din visul asta dar Damn it maine e o alta zi, un alt chin si o alta incercare de a trai...