Ma pierd...

Din prima clipa in care te'am zarit puteam sa jur ca am iluzii... Nu te mai vazusem pana atunci... Dar stii? Ai dat nastere unor fiori, fiori ce ma iau si'acum cand scriu, imi aduc aminte de prima data.. Te urmaream cu privirea si deodata am simtit cum incep sa cad intr'o prapastie intunecata se pare fara sfarsit, dar aceasta prapastie nu era una reala, ci erau doar ochii tai de granit, in ei m'am pierdut, m'au invaluit in vraja placerii si ma tin prizoniera si acum.. Dar tu nu esti aici, nu esti langa mine, ci in sufletul meu... Te caut in fiecare zi cu privirea iar inima imi sare din piept doar cand iti rostesc numele si iar ma pierd... In zadar insa, nu te voi mai gasi.. Incerc sa ma gandesc cum ar fi fost daca.... Doar "daca".. Nu e logic... Filmulete si alte presupuneri ma fac sa cred ca sansele scad mai jos si de zero.. Ai fost acolo doar o seara, din tine a ramas o umbra ce nu reusesc sa o gasesc si hoinaresc in fiecare zi dupa urma de parfum ce mi'ai lasat'o pe haina. Ti'ai aprins o tigara, stateai si nu spuneai nimic, erai cu prietenii tai, dar de fiecare data cand incercam sa fac ceva frica ma cuprindea, ma facea sa cred ca nimic nu mai pot duce la capat... Imi aprind si eu una, calmul ce'l cautam mi'o gasisem in ea.. Dar degeaba, ce folos daca tu stateai acolo in fata mea... Tremuram si mai tare... Muzica se auzea tare.. Cantam, plangeam si nu vroiam sa te vad, sa ma vezi, sa'ti intalnesc din nou privirea... Ma prefaceam ca e O.K cand de fapt totul se prabusea inauntrul meu.. Melodia ce era in acel moment ma facea sa vars lacrimi pentru ca simteam nevoia de tine, nevoia de noi, ti'ai pus amprenta si la un moment dat ai disparut. De ce? M'am blocat; te'am pierdut si m'am pierdut si eu.. Te vroiam.. Am inchis ochii.. Te zarisem vag, vedeam cum zambetul iti lumina fata, cum zambeai atat de senin si parca nu mai vroiam sa'i mai deschid. Eram prinsa in lumea mea.. Visul spulberat al unei nopti de vara.. Stii ce inseamna sa cauti o persoana, iar atunci cand o gasesti sa'ti dai seama cu adevarat cine este? Stii cum este sa astepti intruna la un miracol, la o dorinta ce arde si ce nu s'a stins nici pana acum? Nevoia de a te revedea, dependenta de tine este tot mai mare, drogul ce mi'a strapuns venele cand te'am vazut prima oara ma mistuie si acum... Si ce tare arde, cat de rau doare, dar pentru asta exista doar un singur antidot: "Tu..." Vorba'ti dulce imi mangaie amintirea grea ce mi'ai lasat'o... Ai intrat in mine, m'ai constrans sa te vreau, ai reusit sa te faci dorit, acum ma doare, ma doare amintirea ta, ma doare tot.. Vreau sa te vad, sa te ating, sa te simt si, sa te sarut, sa fim doar noi,acolo unde regulile le stabilim amandoi, acolo unde lumea nu ne poate face rau, acolo unde nimeni nu ne poate judeca, acolo unde putem sa fim doar noi doi, Tu si Eu... Dar nu pot face asta de una singura, puterea de a te suplini depaseste conditia umana, iar setea de tine imi slabeste din ce in ce mai mult fiinta.. Fii tu fructul interzis, dar nu ma face sa nu pot ajunge la tine... Incerc sa'mi explic tacerea ta, dar nu pot, incerc sa fiu acolo langa tine, dar distanta dintre noi este prea mare.. Se pare ca sunt slabita si nu mai pot ajunge la tine.. Traiesc cu speranta ca intr'o zi iti vei aminti de mine, si ai sa descoperi inocenta subtila ce se ascunde inauntrul meu... Dar eu nu pot sa te ating.. Nu mai pot sa ajung la tine.. Totul e stins... Si vocea si ochii si sufletul.. Dar n'am sa incetez sa sper la clipa cand imi vei spune si tu "Te iubesc"...