De cateva zile nu mai sunt eu... Simt ca totul iti apartine tie.. Calc pe umbrele trecutului, pasesc pe amintirile inca vii de cand te'am cunoscut... Plangeam pe melodiile Holograf iar tu erai langa mine.. Si cand ma gandesc ca ma uitam in ochii tai adanci si nu ma puteam opri din plansul chinuitor.. Plangea si inima si sufletul si intreg trupul cu mine.. Pentru ce? Pentru iubire, din cauza ei... Singura pe o strada intunecata, fara lumina si nimeni sa inteleaga ce e in inima mea, de ce hoinaresc zi si noapte in cautarea unui raspuns... si tot astept, si tot astept, si nimic nu vine de niciunde... Urasc sa vorbesc cu tine, nu sunt insistenta, insa imi doresc ca aceasta idee de egoism sa nu fie inteleasa atat de suprem, ci doar sa para a fi o idee arzatoare de pasiune, pasiune pentru tine. Vreau sa te uit, dar cu aceasta hotarare ma gandes si mai mult la tine... Pare atat de imposibil..? Sunt atat de dependenta de tine.Ma repet si nu'mi place,ma abtin sa'ti spun "Buna", ma abtin sa te intreb "Ce faci?", dar in adancul meu mereu ma gandesc sa nu patesti ceva, sa fii in regula, sa fiu eu cea care sa absoarba toata rautatea ce se abate asupra ta, tot, dar tu sa fii bine si implinit, si sa nu stii decat altceva decat zambet :).. Nu gasesc niciun cuvant sa'mi determine starea, nu inteleg de ce fac unele lucruri fara sa gandesc, imi ranesc prietenii si asta nu pot tolera... Ma gandesc ca nu'mi ajung din nou cuvintele sa'ti spun ce simt, te iubesc pana la Doamne-Doamne si'napoi, si tot nu ma satur... Iti privesc poza stearsa si picurata de lacrimile'mi sarate si dulci.. Am nevoie de tine sa pot sa traiesc.. Si poate da gresesc, dar nu vreau sa fiu criticata pentru ceea ce fac, caci asta simt si totodata asta scriu.. Mi'e frica sa nu pierd si putinul care s'a creeat.. mi'e frica de un refuz, doar de un gest expresiv am nevoie de a te simti aproape...Si totusi, eu nu pot renunta la tine..Te'ai uitat vreodata in ochii mei ? Nu caci n'ai avut ocazia, ori poate ei nu ti'au spus nimic.. Insa ispitei din ochii tai eu nu'i pot rezista, ma hipnotizeaza cu intunericul si ma fac sa'mi doresc si mai mult, tot mai mult...Grele cuvinte insirate pe un jurnal virtual, o viata pe care tu nu o stii, sau daca o citesti n'ai sa intelegi despre ce e vorba, n'ai sa intelegi ca tu esti personajul principal, iar eu o biata papusa in mainile tale.. Viata mea e ca un teatru, imi joc rolul in fiecare zi, dar de fiecare data cand imi iesi in cale si urci pe scena mea, parca toate luminile se aprind, scena prinde un aer magic, din cauza ta, din cauza firii tale ferme si totusi jucausa, talentata dar totusi calculata... Incerc sa fiu fericita facand abstractie de nefericirile care incearca sa ma doboare! Incerc sa'mi traiesc clipele ca si cum ar fi ultimele, incerc sa te privesc cu ochii mintii cei mai puri, dar poate ca si ei sunt subiectivi si mint, si ma mint din nou ...
Dar un lucru e cert: tu din inima mea nu vei ieşi niciodată. Sa stii ca'n inima mea nu ai nicio sansa sa te pierzi. Si asa vom fi mereu impreuna... Iti promit!...
